După ce a abandonat școala la 16 ani – din motive familiale – și a muncit 10 ani în Ungaria, în domeniul construcțiilor, MIhai s-a ambiționat să termine liceul, pentru că își dorea cu orice preț diploma de Bacalaureat. Unii cunoscuți l-au luat peste picior: „Ce, măi Mihai, nu-ți alunecă trafaletul pe perete fără Bac?”, dar alții l-au încurajat. Când și-a luat Bac-ul cu o notă peste 9, s-a întrebat serios cum ar fi să facă și o facultate. „M-am gândit la ce mi-ar plăcea și aveam două opțiuni – Sociologie și Asistență Socială”, spune el. În cele din urmă a ales Asistența Socială și, deși i-a fost greu să se împărtă între muncă și cursuri, s-a bucurat de fiecare materie și de fiecare examen pentru că, spune el, „altfel înveți când îți place și știi de ce o faci”. Și deși în facultate se gândea că i-ar plăcea să lucreze cu persoane fără adăpost, acum nu se poate imagina altfel decât în preajma copiilor. „Relaționez foarte bine cu ei pentru că am fost în situația lor și știu exact prin ce trec”, spune el.

La EveryChild, Mihai a fost responsabil cu anchetele sociale – a vizitat familiile copiilor, pentru a le înțelege mai bine situația, dar și școlile în care învață, stabilind legături cu profesorii, astfel încât la Centru să primească exact ajutorul de care au nevoie pentru a recupera întârzierile de învățare.

Copiii de la Centru l-au privit ca pe un frate mai mare – l-au simțit aproape de ei când au avut nevoie și i-au ascultat sfaturile când au fost în impas.

Am folosit trecutul, pentru că între timp Mihai a acceptat o nouă provocare – din februarie 2020 lucrează, tot ca Asistent Social, la Complexul de Servicii pentru Recuperarea Copiilor cu Handicap Neuropsihic Ușor și Mediu nr. 9 „Țăndărică”, din cadrul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj. Dar a promis că revine ca voluntar la Centru, ori de câte ori îi va permite programul.