In cei 25 de ani de activitate FRCCF a derulat programe familiale si/sau comunitare in: Cluj-Napoca, Câmpia Turzii, Dej, Jucu, Gilău, Măguri-Răcătău, Suceagu, Copăceni, Tureni, Viișoara, Chinteni, Vultureni, Borșa, Răscruci, Oradea, Leș, Beiuș, Cadea, Popești, Derna, Tileagd, Tinca, Bratca, Oșorhei, Lăzăreni, Arad, Sântana, Zăbrani, Lipova, Satu Mare, Halmeu, Odoreu, Carei, Livada, Domănești, Apa, Nisipeni, Căuaș, Gherţa Mică, Călinești Oaș, Bixad, Târșolţ, Șimleu Silvaniei, Cehu Silvaniei, Jibou, Someș Odorhei, Meseșenii de Jos, Românași, Creaca, Bălan, Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Botiza, Ulmeni, Călinești – Maramureș, Bistrița-Năsăud. Cei mai multi dintre voi cunoasteti stradania muncii noastre, nu putem sa nu va multumim si va indemnam sa ramaneti alaturi de noi. Saracia si lipsurile din vietile copiilor nu au disparut, din nefericire! Inca avem un procent mare de copiii care abandoneaza scoala, iar la baza renuntarii la scoala stau conditiile grele de acasa!
Profitam de momentul aniversar si zabovim putin alaturi de Mihai Rosca, directorul executiv FRCCF si unul dintre initiatorii infiintari organizatiei, intr-o incursiune ce incepe o data cu anii `90, dupa caderea comunismului si care continua si astazi sub egida Fundatiei Romane pentru Copii, Comunitate si Familie.
”CCF GB lucra in Romania din 1990, la inceput in parteneriat cu ARAC (Asociatia Romana pentru Actiuni de Caritate) – numai in institutii de ocrotire din Bihor si Arad, apoi Satu Mare. Vazand CCF GB ca numarul copiilor din institutii nu scade, au cautat sa faca nu numai asistenta in institutii ci si activitati de prevenire a abandonului copilului, ci si cativa parteneri capabili sa ajute familiile sa isi tina copiii acasa. Din 1992 parteneriatul s-a extins spre Organizatia Studenteasca de Ajutor Medico-Social ASKLEPYOS care avea deja structurat un program de ajutor material pentru familii cu venituri modeste, bazat pe donatii de haine, mobila, paturi si alte obiecte de uz casnic donate din vestul Europei. Eu conduceam ca voluntar ASKLEPYOS si mi-au propus angajarea ca sef birou al biroului comun CCF GB – ASKLPEYOS. Cum statutul organizatiei mentiona ca angajatii nu mai pot avea functie in Consiliul Director, am renuntat la functia de Presedinte ASKLEPYOS si am devenit angajat si altcineva mi-a luat locul in functia de Presedinte. Partenerii din pacate nu au reusit sa se dezvolte in ritmul birourilor comune, dar au si interferat in procesele decizionale, moment in care a devenit imperios necesar in alt vehicul juridic: FRCCF. Organizatia a fost construita pe principiile elaborate de Charity Commision pentru organizatii britanice: membrii Consiliului Director (CD) sunt toti voluntari, personalitati marcante din domeniu sau capabile sa ajute la sustinerea FRCCF. Consiliul Director este cel responsabil de principiile functionarii FRCCF, de strategia FRCCF si verifica activitatea pesonalului angajat, condus de catre directorul executiv, care nu are voie sa faca parte din CD.”
Cum vezi organizatia acum, dupa 25 de ani?
”Cred ca orice ONG se bazeaza pe o nevoie reala neacoperita de stat si atat de urgenta/serioasa incat se gasesc simpatizanti dispusi sa plateasca pentru ca aceasta nevoie sa fie acoperita. Este un raspuns civic la indolenta/neglijenta/incapacitatea statului de a asigura indeplinirea drepturilor omului/copilului.
Spre desosebire de alte activitati civice (protectia mediului, democratie, etc.) unde comportamentul civic nu este conditionat de existenta unor studii de specialitate, interesul superior al copilului cere ca acest sector al serviciilor sociale adresate copiilor sa fie unul foarte bine reglementat, mai ales pentru a servi scopului initial si pentru a preveni abuzul asupra copiilor. Din acest motiv, serviciile sociale adresate copiilor sunt dintre cele mai specifice, derulate mai ales cu angajati din profesii de specialitate: psihologi, asistenti sociali, psihopedagogi, logopezi, terapeuti, profesori.
Dupa 25 de ani, FRCCF a dezvoltata proceduri si reguli de interventie si deruleaza servicii sociale de o calitate foarte buna. Are un renume, dar are o fragilitatea financiara din cauza ca mediul inconjurator este la fel de imprevizibil si impredictibil ca si acum 15 ani. ONG-urile vestice au o sustinere mai diversa, statul a reglementat sectorul mult mai mult. In Romania, legislatia specifica a ramas lacunara si nu sunt semne clare ca statul doreste sa sparga monopulul serviciilor sociale, pe care il detine.
FRCCF este o organizatie care beneficiaza de profesionisti si care condusa cum trebuie se va mentine cat timp nevoia o cere.”
Un mesaj despre fenomenul parasirii timpurii a scolii (PTS).
”Cred ca este important de inteles ca parasirea timpurie a scolii se datoreaza unor factori complecsi. De aceea, problema poate fi rezolvata numai prin interventie multidisciplinara, nu numai a scolii. NU ESTE O PROBLEMA A MINISTERULUI EDUCATIEI, este una de resurse umane, aflata la intersectia dintre invatamant, social, economic. Desi se elaboreaza strategii de combatere a PTS, prea mult acestea se concentreza pe scoala, cand de fapt nevoile copiilor sunt din sfera nevoilor emotionale si a dezvoltarii personale. Este nevoie ca acesti copii sa devina mai motivati pentru reusita personala, sa se cunoasca mai bine, sa stie ce si cum pot sa isi imbunatateasca aptitudinile, ce achizitii noi trebuie sa faca (de cunostinte, de limbaj, de comportament).
Si mi-ar placea ca publicul sa stie ca si asistenta sociala este o stiinta, ca nu este similara cu mila si ca nu poate fi facuta bine decat cu studii de specialitate. Da, este nevoie si de voluntari si de contributii materiale bazate pe crezuri de toleranta si solidaritate, specifice unor credinte religioase, dar ca e cel mai bine ca asistenta sociala profesionista sa se bazeze pe stiinta, pe Conventia ONU cu privire la drepturile omului si ale copilului si nu pe percepte religioase.
Foarte util ar fi sa se stie ca cei responsabili de respectarea drepturilor in Romania sunt cei din aparatul guvernamental, reprezentantii statului care au semnat conventiile ONU. Daca un copil nu termina scoala cel care trebuie luat la raspundere este statul roman, inclusiv pentru ca nu a creat/finantat/permis sa functioneze servicii sociale care sa permita FIECARUI copil sa termine ceea ce acest stat a declarat ca fiind invatamant obligatoriu, fara de care nu exista calificare profesionala.”
